Educația – o față luminoasă a Italiei

Mi-am adus aminte în aceste zile de o nuvelă, dar mai ales un personaj din literatura italiană mi-a revenit în memorie. Nuvela „Il treno ha fischiato” aparține unui autor cunoscut, Luigi Pirandello, care a obținut în anul 1934 premiul Nobel pentru literatură. Opera aduce în prim plan motivul măștilor și faptul că fiecare persoană poartă o mască și dincolo de ea sunt sentimente nemărturisite, dar și dorința de eliberare. Așa este ”bietul Belluca” – personajul principal, care duce o viață redusă doar la un număr de roluri: de soț, de tată (avea grijă de douăsprezece persoane) de copist și de contabil. Viața lui interioară este redusă „la nimic”; poate doar un somn mai umplea nevoia de energie vitală. Dar, într-o noapte, deodată, acest om aude „il fischio del treno” (șuieratul trenului) și, din acel moment, viața lui se schimbă, deoarece reușește să evadeze din realitatea împovărătoare. Trecuseră ani și el nu mai auzise acel sunet banal, cum era șuieratul trenului. Ochii lui, de obicei fără culoare, devin fericiți și rostirea începe să fie poetică. Ce se întâmplase cu el? Așa cum mărturisește șeful lui: „Belluca sʾera dimenticato da tanti e tanti anni – che il mondo esisteva” (Belluca uitase de mulți ani că lumea exista). Uitase că mai există o altă lume.

Am vizitat „la bella Italia” de multe ori. Oriunde ajungeai, aveai ceva frumos de văzut. Cred că nu există persoană care să nu-și fi dorit să viziteze Roma – „la città eterna”-, Florența sau Veneția. Erau locuri care nu-și mai găseau liniștea și în care grupurile de turiști erau fără număr. Ai fi vrut uneori să fii doar tu, să te bucuri de acele clipe în liniște, să poți face o fotografie fără ca cineva să îți treacă prin fața aparatului, dar era aproape imposibil. Acum este liniște, dar și multă tristețe și durere. Viața continuă, dar acasă.

De asemenea, toate unitățile școlare sunt închise, iar lecțiile se desfășoară online. Chiar dacă școala înseamnă relații și dialog, apropiere și empatie, în mesajele către părinți, directorii punctează faptul că este o situație specială, asigurându-i  pe aceștia că au găsit cele mai bune soluții pentru ca învățarea să continue și, de ce nu?, chiar să lase o amprentă pozitivă durabilă.

Attilio Galimberti, profesor de limba engleză, formator, specialist  în folosirea tehnologiei în învățarea limbilor străine, în articolul „Riflessioni sulla didattica a distanza”, punctează câteva aspecte foarte importante.

La începutul articolului, amintește faptul că școala la distanță nu va putea substitui niciodată acea relație educativă specială din sala de clasă, „în care elevii și profesorii comunică nu doar prin intermediul cuvintelor, al cărților, al materialelor video, al tehnologiei, dar, mai ales, cu privirea”. Este acea privire, acea întâlnire care nu poate fi uitată, iar această întrerupere neașteptată și forțată a rupt tocmai rețeaua puternică de comunicare și de suport.

Și totuși, tehnologia a facilitat această relație cu elevii, dar la distanță– „stare in contatto”. Printre aspectele pozitive, pe care le-a probat de-a lungul timpului, amintește posibilitatea de a ieși din spațiul și din timpul ce caracterizează rutina școlară, lecțiile putându-se ține și în alte momente din zi. Dacă un profesor, la începutul anului înregistrează lecții, în Edmodo sau Google Classroom, orice student (atunci când are o problemă și trebuie să lipsească de la școală) va putea urmări lecția și va putea beneficia de materialele încărcate. Lecțiile, fiind înregistrate, le oferă elevilor posibilitatea de a ține pasul cu ceilalți colegi, aplicându-se principiul „no child left behind”.

Autorul propune „un kit de supraviețuire” necesar învățării la distanță, care se aplică în special profesorilor care predau limbi străine:

1. Pregătirea lecțiilor video. Cea mai mare parte a profesorilor din Italia folosesc GSuite for Education, care include și Google Meet, un instrument care permite să se facă întâlniri video. Profesorul poate programa întâlniri cu elevii săi, trimițându-le un link sau prin Google Calendar. De asemenea, pot fi înregistrate secvențe din lecție, care pot fi urmărite de elevi pentru a înțelege mai bine conținutul respectiv.
2. Dezvoltarea abilităților orale și de scriere. „Audacity” este un soft gratuit ce dă posibilitatea elevilor de a elabora fișiere audio. Un instrument foarte popular este „Padlet” – numit „zidul virtual” care oferă elevilor posibilitatea de a interveni după ce mai întâi ascultă înregistrarea colegilor. Un alt exemplu, de platformă educativă este Flipgrid, pentru video-mesaje. În ceea ce privește dezvoltarea competențelor de scriere, este folosită platforma Cambridge „Write and Improve”.
3. Evaluarea formativă și sumativă. În ceea ce privește acest aspect, tehnologia preferă un aspect ludic. Se folosește Kahoot, care oferă posibilitatea de a salva un raport detaliat, evidențiind greșelile făcute de fiecare elev. Pentru a realiza evaluarea se mai folosesc: modulele Google, Socrative sau ThatQuiz. Ministerul Educației (Ministero dellʾIstruzione) lasă evaluarea in seama profesorilor, fară a impune anumite reguli. Părinții nu sunt de acord cu acordarea notelor în această perioadă, deoarece nu se poate ști sigur dacă răspunsurile nu sunt de fapt rezultatul cooperării familiale.

În aceste momente dificile, important este ca lecțiile online să nu fie numeroase,  proiectarea didactică să fie eficientă, iar legătura cu elevii să nu fie întreruptă!

Adina Călugăru, profesor de limba și literatura română, București

Foto credit: pixabay