Cartea „Rușinea. Vocea, experiența și vindecare rușinii în procesul terapeutic” este rezultatul unui proiect pe care l-am dezvoltat la Editura Herald având în minte nevoia de a înțelege la un nivel personal adevărata dimensiune a afecțiunilor psihice cu care ne confruntăm, practic, în cotidian. Rușinea este prima temă asupra căreia ne-am oprit, dar, sperăm noi, vom aduce în prim-plan în anii care urmează și alte teme, precum doliul și pierderea, depresia și conflictul intern, trauma, furia etc. La acest proiect a participat cu entuziasm încă de la început, venind cu propuneri și idei importante, dna prof. univ. dr. Lavinia Bârlogeanu, primul autor care a acceptat să scrie în acest volum colectiv și ne-a încurajat în permanență să mergem mai departe cu el. Ceilalți semnatari care ne-au făcut onoarea de a scrie sunt, în ordinea capitolelor, Daniela Luca, Corneliu Irimia, Carmen Beyer, Erik Hygum (Danemarca) și Daniela Dumitrescu, personalități care, alături de Lavinia Bârlogeanu, sunt implicate activ în dezvoltarea psihologiei și a psihoterapiei, formatori cu o bogată experiență clinică, responsabili de formarea a numeroși profesioniști.

Sala de Consiliu a Rectoratului Universității din București a fost locul unde, marți, 28 iunie, voci avizate din domeniului pedagogiei au putut fi auzite, cu prilejul lansării unui volum colaborativ, coordonat de către profesorul universitar dr. Emil Păun.

Purtând titlul „Școala viitorului sau viitorul școlii? Perspective asupra educației postpandemice”, lucrarea reprezintă „un proiect de suflet, de împărtășire a reflecțiilor autorilor”, după cum a afirmat profesorul Păun, aceștia, cu o singură excepție, fiind, în același timp, foștii săi doctoranzi, profesioniști pe care i-a îndrumat/mentorat și cărora continuă să le lanseze provocări academice spre mai binele educației românești.

Pornind de la premisa că jocul a fost, este și va rămâne pentru totdeauna o formă de activitate accesibilă şi atractivă la orice vârstă, de altfel, o activitate umană fundamentală, alături de muncă, învăţare şi creaţie, un grup de autori-cercetători aduc în fața publicului cititor, o lucrare axată pe această problematică. Aparent, o problematică adecvată vârstelor mici, dar, în realitate, cu adresabilitate la orice vârstă și în diferite context situaționale, ceea ce a făcut ca demersul de sistematizare a abordărilor și a considerațiilor să se materializeze în apariția unui dicționar de specialitate, încadrat în colecția Paedagogia, coordonată de către prof. univ. dr. Mușata-Dacia Bocoș, la Editura Presa Universitară Clujeană.

Am stat de vorbă cu Wilma van Esch și Bart Coppes, specialiști în învățare experiențială și învățarea prin investigație din Olanda, aflați săptămâna aceasta la Școala Gimnazială Babel din Timișoara. Iată, mai jos, câteva opinii:

Cum ați descrie pe scurt învățarea prin investigație?
Învățarea prin investigație ne încurajează să privim lumea ca o sursă inepuizabilă pentru învățare. E o abordare prin care copiii au ocazia să fie introduși în minunata lume a științelor și tehnologiei, dar în același timp o abordare valoroasă indiferent de materia pe care o predai ca profesor (istorie, muzică, arte etc).