Există sunete și sunete, dar ce face muzica? Există întrebări și întrebări, dar ce face dialogul? Trăim într-o lume în care, în aparență, comunicarea este foarte importantă, comunicăm în toate formele: on-line, pe stradă, la școală, la birou, în mijloace de transport în comun și parcă, din ce în ce mai mult la colț de stradă. Toată lumea vorbește cu toată lumea, dar în esență, noi mai dialogăm sau doar discutăm pentru a-i convinge pe ceilalți, pentru a le transmite propriile noastre păreri?

Crescusem deja. Și, ca un copil silitor ce fusesem dintotdeauna, știam bine tabla înmulțirii. În afară de 7 x 8. Nu știu de ce. Tocmai fiindcă-mi încurca socotelile, la propriu și la figurat, o repetam adeseori: 7 x 8 = 56, 7 x 8 = 56, 7 x 8 = 56. Sau poate că de vină era unchiul meu care-și dorise în adolescență să devină profesor de matematică. De câte ori venea la noi, în loc de salut, întindea degetul arătător spre mine și, cu un zâmbet care arăta că se aștepta să mă încurc, întreba:

Am auzit adesea folosit termenul de “clasă tradiţională” şi pe mulţi practicieni din educaţie care se întreabă ce poate fi făcut pentru a da culoare acestui spaţiu, poate, uşor prăfuit, în care elevul se vede obligat să petreacă ore nesfârşite parcă în aceleaşi şiruri de bănci. Din păcate, se întâmplă adeseori să nu poată face altceva decât să-l privească în ceafă pe colegul din faţă sau să arunce priviri mai mult mai mai puţin interesate, de cele mai multe ori, mai puţin, celui care îi vorbeşte din dreptul sau din spatele catedrei.

Prezentarea unei teme în cadrul unui curs la nivel de masterat nu ar mai trebui să fie o provocare pe care să o resimt până la starea aceea de ….epuizare. Și totuși…Cursul  Practicianul reflexiv. Cerințe? Prezentarea unei teme la alegere din tematică!?! Pe parcursul cursului am realizat, fără mult efort că o să fie o altfel de prezentare, că o să fie solicitantă… o provocare! Îmi plac provocările și, de obicei îmi aleg prezentări care să mă scoată din zona de confort, care să mă pună în relație cu noi concepte, care să îmi ofere căi noi. Așa s-a întâmplat și cu Design Thinking. Conceptul îmi trecuse pe la ureche în asocierea cu Disruptive Innovation și Blending Education… dar, ghici ce? Nu este ceea ce presupuneam eu a fi…Dar, nu a fost o sarcină prea grea, căci, cum spuneam îmi plac provocările și le accept cu zâmbetul pe buze, cu răbdarea și creionul unui documentarist pregătit de..atac!