Când e ultima oară când ai urmărit cu atenție și fascinație un desen animat? Când ai simțit cu adevărat că intri în lumea poveștii și că ești alături de personajele tale preferate?

Ia-ți un moment și reflectează asupra desenelor animate care, într-un fel sau altul, ți-au schimbat viața. Care te-au făcut să râzi, să plângi, să înveți ceva nou, să descoperi un lucru despre tine, dar și despre ceilalți. Acum, că ai toate aceste titluri și personaje în minte, cred că poți fi de acord cu noi că filmele animate sunt o sursă infinită de emoție și inspirație, indiferent de vârstă.

Faptul că profesorul universitar Liviu Papadima a acordat, vreme de mai mulţi ani (de fapt, o viaţă), un interes constant (şi) educaţiei preuniversitare este, din punctul meu de vedere, o mare şansă. Spun asta pentru că rareori cei ce vieţuiesc profesional în aerul rarefiat al universităţii revin cu atâta aplicare şi patos către universul mai gălăgios şi mai anomic al educaţiei preuniversitare.

Cu siguranță, toți cei din domeniul educațional au auzit de ideea conform căreia trebuie să avem în vedere că formăm elevii pentru altfel de timpuri. Însă, nu credem că și-a imaginat cineva că vom trăi atât de repede o realitate în care desfășurarea procesului educațional să nu se poată realiza cu prezența fizică în unitățile școlare. Poate și de aceea această pandemie ne-a găsit atât de nepregătiți.

Adicția de orice fel displace pentru că implică o pierdere a libertății. Acest lucru este resimțit la nivel psihologic, în primul rând. Aproape de fiecare dată, cei care dezvoltă o adicție sau un viciu, cum mai este denumit în limbaj comun acest lucru, ajung să aibă și probleme de sănătate. Într-o persoană dependentă de o substanță sau care a dezvoltat un comportament compulsiv se duce permanent o luptă între dorința de eliberare și dorința de plăcere produsă de satisfacerea dependenței. Din păcate, nu toți câștigă această luptă și mulți rămân răniți fizic și psihologic pentru tot restul vieții.