Nicoleta Radu este psiholog din 2012, cu formare în Terapie Cognitiv – Comportamentală și Psihanaliză Relațională, lucrează ca liber profesionist și este implicată în diferite proiecte sociale, precum consiliere psihologică pentru persoanele care suferă de scleroză multiplă, alături de Asociația Învingătorii Sclerozei Multiple.

De câte ori nu ne-am oprit în mijlocul unei discuții cu cei mici sau chiar cu cei mari, întrebându-ne dacă am folosit cele mai potrivite cuvinte pentru a exprima ceea ce gândeam, simțeam?  Cuvintele sunt cele care, parafrazându-l pe Jon Kalman Stefansson („Între cer și pământ”), „au puterea de a atinge inimi, darul de a schimba lumea și puterea să ne șteargă lacrimile.”

Începem seria interviurilor lansate din izoleta noastră educațională, interviuri despre și pentru comunitate. Ne dorim să reunim gânduri ale tuturor actorilor din educație, fie ei studenți, elevi, profesori-lideri, consilieri educaționali, psihologi sau antreprenori pentru a găsi împreună, comunitatea actorilor din educație, cele mai diverse și creative soluții cu ajutorul cărora să depășim această perioadă provocatoare.

Mi-am adus aminte în aceste zile de o nuvelă, dar mai ales un personaj din literatura italiană mi-a revenit în memorie. Nuvela „Il treno ha fischiato” aparține unui autor cunoscut, Luigi Pirandello, care a obținut în anul 1934 premiul Nobel pentru literatură. Opera aduce în prim plan motivul măștilor și faptul că fiecare persoană poartă o mască și dincolo de ea sunt sentimente nemărturisite, dar și dorința de eliberare. Așa este ”bietul Belluca” – personajul principal, care duce o viață redusă doar la un număr de roluri: de soț, de tată (avea grijă de douăsprezece persoane) de copist și de contabil.