Când ieși din clasă, știi clar dacă o lecție, un seminar sau un curs a ieșit bine sau nu. Știi, pentru că simți. Pleci entuziasmat sau ieși împovărat. De multe ori, am plecat entuziasmată de la întâlnirile cu studenții masteranzi din programul  Învățare, inovare și coaching în educație. Am trăit fluxul de energie bună dintre noi și mi-am oxigenat entuziasmul din entuziasmul lor.

Acum ceva timp, când Școala Normală din Ploiești a celebrat împlinirea unui număr rotund de ani de existență, conducerea de atunci a instituției a editat o broșură cu declarații ale foștilor absolvenți; câteva din gândurile pe care le-am scris cu acest prilej din postura de fost elev sunt reproduse mai jos. Deși restructurate, îmbogățite și actualizate, rândurile respective își păstrează aerul dulceag-sentimental, specific, probabil, tuturor amintirilor de acest fel.

Recent, într-o zi de mai, pe înserat, la Cărturești Verona, a fost lansată cartea lui Timothy D. Walker, intitulată „Să predăm ca în Finlanda”. În prezența ambasadorului Finlandei la București, doamna Päivi Pohjanheimo, a rectorului Universității din București, profesorul Mircea Dumitru, a decanului Facultății de Psihologie și Științele Educației, domnul Lucian Ciolan și a directorului Editurii Trei, Vasile Dem. Zamfirescu,

Replica: ,,E bun, dar foarte emotiv” a fost pentru generații întregi aproape o stigmatizare, iar autocontrolul dus până la negarea propriilor emoții și sentimente devenea un indicator al propriului succes, dar, în același timp, și semn al unei bune creșteri.