În ultimul timp, se vorbește tot mai mult despre coaching, în toate domeniile, chiar și în educație. Acest termen mi-a stârnit curiozitatea de a afla mai multe despre asta și, pentru că sunt un profesor interesat de starea de bine a elevilor, am decis să fac o schimbare. Dar ce schimbare? Cu ce să încep?

„- Degeaba stați la geam! V-am spus că mama nu mai vine! Niciodată n-o să mai vină!” Așa începeau diminețile de sâmbătă în care eram de serviciu.

Comunicarea, una dintre competențele cheie ale secolului 21, de altfel un subiect adesea dezbătut în mediul academic și școlar, reprezintă și tema noastră de astăzi. Profesorii și toți cei care au legătură cu învățământul, indiferent de disciplina predată, sunt, sau ar trebui să fie, în primul rând, experți în comunicare.

Este suficient să aruncăm o simplă privire asupra competenţelor cheie europene ca să înțelegem că idealurile educației democratice stau şi azi sub semnul moștenirii Iluminismului, iar Iluminismul, în a cărui tradiție ambiguă ne scăldăm proiecțiile pedagogice, instituie critica drept modalitate fundamentală, cu o direcție descendentă (chestionarea ideologiilor), dar şi cu un ascendentă (crearea unui ideal educativ şi cultural mai larg).