Nu este luni, nu este început de lună, nu este nici măcar dimineață. N-am scris în jurnal privind din când în când pe fereastră pentru a mă goli mental, n-am făcut o plimbare pentru a mă încărca cu frumusețea înduioșătoare a copacilor toamna, n-am gândit o strategie pentru acest proiect și nici măcar n-am început textul acesta evitând negația pentru a crește probabilitatea de citire și interacțiune.

Cine e antrenat de mașinăria cinematografică modernă să savureze un film doar dacă acesta livrează suspans, explozii sângeroase, erotism manifest, cascadorii, rămâne descumpănit văzând saga familiei Shtisel. Nimic din acest film nu rimează cu moda hollywoodiană, și, totuși, miraculos, întreaga poveste a poveștilor de viață din serial te ademenește și te agață subtil, dar puternic.

Rutinele zilnice ale copiilor spun foarte mult despre modelele culturale și educaţionale promovate în familie, școală și comunitate. În același timp, aceste rutine se convertesc în tipare comportamentale ce se vor regăsi și mai târziu, în viaţa lor de adolescenţi sau de adulţi. Introducerea narativă de la începutul acestei cărţi atrage atenţia asupra tranziţiei de acasă spre școală și pune în discuţie o temă pe cât de simplă, pe atât de importantă pentru copiii din România: drumul dinspre casă spre grădiniţă sau școală și invers.